“Sa ai curajul de fi tu însuti nu presupune sa faci acte eroice, sa alergi în
întâmpinarea pericolului sau sa salvezi pe cineva care se înneaca.
Acest curaj, atât de intim, se spijina pe 3 ancore:
A învata sa te iubesti, cu bunavointa si respect (nu cu o iubire narcisica sau egocentrica)
A îndrazni sa te respecti. Asta înseamna sa înveti sa spui NU, când cererea celuilalt nu corespunde valorilor noastre, disponibilitatilor noastre sau alegerilor noastre de viata.
A-ti asuma riscul autoresponsabilizarii, adica a-ti asuma consecintele propriilor acte, fara sa-l acuzi pe celalalt si mai ales sa descoperi ca esti responsabil nu de ceea ce mi se întâmpla, ci de ceea ce fac.
Pentru a întari aceste ancore în noi, va fi important:
• sa cunoastem si sa respectam nevoile relationale (nevoia de a se exprima, de a fi înteles, de a fi recunoscut, de a fi valorizat, nevoia de intimidate, de a crea si de a visa)
• sa punem în practica câteva reguli de igiena relationala atât fata de noi însisi, cât si fata de ceilalti (a nu confunda sentimentele cu relatia pe care o propunem, a diferentia mai bine nevoia de dorinta, a practica mai degraba confruntarea decât înfruntarea, a învata sa vorbesti mai curând despre tine decât despre celalalt, a practica comunicarea directa (si nu cea indirecta, vorbind despre cineva care nu este de fata).
Sa ai curajul sa fi tu însuti, înseamna sa ramâi coerent, sa fie un acord între ceea ce spun si ceea ce gândesc, între ceea ce încerc si ceea ce fac.”
Postat in Hobby | Etichetat Dezvoltare personală | 3 Comentarii »
si ajung in mesaje e-mail sau pe mesenger direct din Tara Minunilor.Povestea avea nevoie doar de o poza si devenea personalizata
pe numele si gustul copilului.A ramas in stadiu de proiect povestea pentru ca in fiecare seara inventam altceva, de aceea si blogul meu acum se cheama nesfarsit, inaintand mai am cate ceva de scris, de citit si descoperit.
Deci, a fost odata ca niciodata si dupa formula magica apare o imagine:
Citez:
Eram bolnava, asta era sigur, dar nu reuseam sa înteleg ce anume aveam. Nu mi se întâmplase nimic deosebit, nimic iesit din comun. Atunci ce era cu nelinistea aceea fara motiv, cu acel du-te-vino, de parca as fi cautat un lucru si nu-l gaseam, cu acea senzatie ca ceva, nu se stie ce, ma presa. Nu pricepeam nimic. Nu-mi mai aduc aminte cum de mi-a trecut prin minte sa inventez o poveste.
Am inventat o poveste plina de personaje: erau acolo si Printesa Luminii si Printul Întunericului, care se iubeau grozav, dar, fiind din doua împaratii incompatibile, nu era chip sa-si poata uni vietile …
Pe atunci eram înca o fetita, nu faceam parte dintre "lucratorii" din domeniul psihologiei, nu stiam nimic despre simbolism si arhetipuri, dar îmi amintesc bine emotiile pe care mi le-a trezit acea incursiune în imaginar.
Basmul meu se oprea în împrejurari dramatice si nu gasea nici o rezolvare: o iubire nefericita, imposibilitatea de a o împlini, imposibilitatea celor doi de a se uita unul pe altul, de a se desparti, de a se elibera … Ce mai, o adevarata tragedie! Era în acelasi timp o situatie destul de caraghioasa si de paradoxala: s-ar fi zis ca pentru mine, în dupa-amiaza aceea obisnuita de început de vara, sa rezolv povestea Printului Intunericului si a Printesei Luminii devenise o chestiune de viata si de moarte! Nu vedeam de ce trebuia sa-mi pese asa de tare, dar ma simteam atât de implicata în povestea cu pricina, încât am trecut prin ceasuri întregi de chinuri emotionale în cautarea unei încheieri fericite a basmului meu.
Solutia a venit când se facuse seara: o rezolvare deplina, permanenta, care îi lasa pe toti linistiti la locul lor, bine aranjati în noua lor pozitie.
Iar eu, cu sufletul împacat al celui care a dus la bun sfârsit cine stie ce fapta eroica, m-am dus în pace la culcare".
Este vorba de un citat din cartea „CUM SA TE VINDECI CU O POVESTE” in care un psihoterapeut specializat in medicina psihosomatica, Paola Santagostino foloseste un tratament mai putin obisnuit, dar eficient: pacientii ei trebuie sa inventeze un basm, dând chip unor procese interioare profunde, care in viata de zi cu zi nu sunt constientizate.
Imaginarul si imaginatia devin astfel instrumente terapeutice si pot fi utilizate in vindecarea tulburarilor emotionale, dar si fizice.
Terapeutului aceasta metoda ii permite sa înteleaga dinamica interioara a pacientului, iar acesta din urma învata sa descifreze realitatea nu doar conform schemei logice, ci si dintr-o perspectiva creativa.
Pe lânga informatiile ce privesc psihanaliza, basmul si exemplele clinice, sunt oferite sugestii pentru folosirea povestii despre sine fara ajutorul unui specialist.
O carte, asadar,cu miza dubla: detasarea de schemele mentale rationale, care nu întotdeauna sunt productive si gasirea unor solutii pe cale intuitiva.
Din ciclul "mai tare ca diamantul" mi-a iesit in cale Puterea magica a mintii o carticica plina de secrete de unde aflu cele sapte puteri magice:
-puterea de gandi, puterea de a iubi, puterea dorintei, puterea imaginatiei, puterea planificarii, puterea crearii, puterea alegerii alternativelor
Cele noua alternative:
-alege sa iubesti in loc sa urasti,
-alege sa razi in loc sa plangi,
-alege sa creezi in loc sa distrugi,
-alege sa perseverezi in loc sa renunti,
-alege sa lauzi in loc sa barfesti,
-alege sa vindeci in loc sa ranesti,
-alege sa dai in loc sa primesti,
-alege sa actionezi in loc sa astepti,
-alege sa traiesti in loc sa mori.
si infinit de posibilitati:
unde-i indoiala-credinta, unde-i disperare-nadejde, unde-i intuneric-lumina, unde-i tristete-bucurie
.Postat in Hobby | 5 Comentarii »
Postat in Hobby | Etichetat Planeta albastra | 10 Comentarii »
Ce ne invata ei.
Zece porunci ale unui copil pentru parinti
1. Manutele mele sunt inca mici, de aceea nu va asteptati la perfectiune cand fac patul, cand pictez un tablou sau cand arunc mingea.
2. Picioarele mele sunt inca mici, va rog frumos nu faceti pasi mari, ca sa pot tine si eu pasul cu voi.
3. Ochii mei nu au vazut lumea asa cum ati vazut-o voi, asa ca va rog lasati-ma sa aflu totul, fara sa ma pedepsiti pentru curiozitatea mea si nu ma limitati inutil.
4. De lucru va fi intotdeauna suficient, eu nu voi fi pentru multa vreme copil, de aceea faceti-va va rog timp si pentru mine, explicati-mi ce stiti despre lumea aceasta frumoasa si faceti lucrul acesta bucurosi si plini de dragoste.
5. Sentimentele mele sunt inca foarte gingase, fiti va rog sensibili la nevoile mele, nu ma cicaliti toata ziua, tratati-ma cum ati dori sa fiti tratati.
6. Eu sunt un dar deosebit din partea lui Dumnezeu, va rog ingrijiti-ma foarte bine, asa cum ar vrea Dumnezeu sa o faceti, trageti-ma la raspundere pentru ceea ce fac dandu-mi indrumari clare, conform carora sa pot trai, iar daca este necesar pedepsiti-ma cu
dragoste.
7. Pentru a creste am nevoie de incurajarea voastra, va rog sa va abtineti de la critica.
Ganditi-va: puteti sa-mi criticati faptele fara sa ma criticati ca persoana.
8. Va rog sa-mi acordati libertatea de a lua singur decizii, lasati-ma sa fac si cate o greseala ca sa pot invata din ea. Numai asa voi fi in stare sa iau hotararile cerute in viata.
9. Treaba pe care am facut-o eu, va rog sa nu o faceti inca o data. Voi simti ca nu am facut fata asteptarilor voastre. Nu ma comparati
mereu cu fratii mei.
10. Nu va fie teama ca, odata, la un sfarsit de saptamana, sa ne lasati singuri.
Copiii au nevoie si ei sa-si demonstreze ca sunt pregatiti pentru viata de adult.
Postat in Hobby | 7 Comentarii »
Postat in Hobby | Etichetat special | 2 Comentarii »
